Feata şi gionili
Ńearḑi feata la fântânâ
Cu trei poaci tr-unâ mânâ,
Feata-arusâ, ca ʼnâ ḑânâ.
Când ńirḑea, u-astal’i-n cali
Gioni cu-ocl’i-mplińi di jali,
Nalt ca bradlu di tru vali…
Gionli l’i-ḑâţi: – „Vrută-Armânâ,
Ti viḑui di-nsusu la stânâ,
Albâ, zveltâ – ʼnâ cadânâ.”
S-toarnâ feata ţea muşatâ,
Di zugrafu canda adratâ,
Şi-l’i zburaşti-aruşunatâ:
– „Gione, tini cu anami,
Tini, steaua-ali giunami,
Ca s-mi vrei trâ-nveastâ, l’ea-mi:
Veḑ frânţeaua-ńi misticatâ,
Veḑ-ńi faţa mea curatâ,
Di vârʼ gioni nu-i bâşatâ”.
– „Feată lea, feată-ageamie,
Multu ńi-eşti sivdalie,
Ma pri gura-ţ trandaflie:
Io ti voi trâ-nveastâ, ńică;
Ma, s-ti caftu ńi-easti fricâ,
Câ doda-ţ va-ńi mi disicâ:
Tini-ai casâ şi pirţie,
Ai vinetica flurie –
Io? Maşi scumpa mea cupie”.
– „Gione moi, gione dal’eane,
Tini ńi-eşti ca fidani,
Ocl’iulu lu-ai ca di filgeani;
Eşti livend – şi-ţ spunu îndreptu –,
Bati inima-ńi tru cheptu
Tri-unu birbil’iu ahtari,-aleptu.
Ca s-nu va doda-ńi, curbani,
Va-ţ dau singurâ nişani:
Poala mea şi-unâ culani!”