Va 's toarnă?…


Va 's toarnă?…

Lumina : Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman, 1, nr. 07-08, iulie-august 1903, p. 166


Bătut ca de furtună, chirut și fără nadă,
Alas pri măn 'andreaptă greŭ caplu ca si-ńi cadă ;
Și cu lacrińǐle tu ocľi mutresc departe 'n zare
Cum luna hrisusită prit lăile șiță chiare.

Culcat pri piștireauă mutresc cum cade luna
Și-un dor, ce nu-ľ cunoscu, mi-acață ca tot-una ;
Voi peane 's am, s'asbor pri a ľeǐ curată mundă,
Și umbra mea neorlu și chisa si ńǐ-u ascundă.

Nu voǐ si-ńi-avdu numa, ni graiu di om ca 's avdu,
Mi-u greu de mine singur și bana nu ńi-u aravdu,
Fărmac 'ńi pare-arîslu, haraua tută jale,
Și ḑilele ca branga di her ńi si par greale.

Un suflet tu a mea vreare avuǐ tu-aistă bană,
Și Harlu trapse ayońia, 's ľi astingă numa și fană.
Și când ńi-aduc aminte, di năsă, perlu 'ńi smulg
Și când chirut de minte ca agudit de sfulg.

Muri, si-astease luna ; aumbrele aerescu
Jilos pădurea cântă și vaľiurle vizescu.
— «Va 's toarnă? «Ntreb și chińľi 'ńi ḑîc cu suschirare :
— «Tu lume tute 's toarnă, mașǐ morțiľǐ n'aŭ turnare !»