Auşlu

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 156


Ńi-lu vedu şi azi auşlu cu percea-ncârcil’eatâ
Cumu sta ningâ cupie, câciula la ʼnâ parti,
Ciubuchea tru sileafi, tâmbarea arucatâ
Pri-anumiril’i ţi-avurâ di-ahânti neuri parti…
Ńi-lu vedu tru-analtulu munti cupia cumu adunâ
Şi-avdu şi-astâḑ canda cumu cloputli asunâ.

Eramu ficioru atumţea. Pri frâmtea mea curatâ
Nu-avea tricutâ nica aumbra-ali dureari:
Ńi-pârea di-asimi steaua, iarʼ luna-aţea muşatâ
Ńi-pârea – tu mailu dulţi – di-amalamâ yisteari.
Tricutâ-i ficiuramea… Cupiili? Iu-su cupiili?
Iu-su cloputli di-unâ-oarâ di cari vâzea irńiili?

Tricurâ toati... Auşlu ńi-armasi maşi tu minti
Ş-ńi-lu vedu cumu sta la turmâ, cârliglu tu-unâ mânâ,
Ma albu ca ʼnâ cruţi di marmaru pri murminti,
Ma crehtu ca lilicea di-tu mărḑińi di fântânâ.
Ńi-lu vedu cumu sta pi şcâmbâ, cumu cântâ cu flueara
Amurgulu când si-alasâ pi golińi prumuveara.

ʼNâ oarâ, unâ oarâ – ńi-aducu aminti ghini –,
Cântâ ahântu dulţi, câ plâmsi toatâ valea.
Era tu-ascâpitatâ. Cu boţ jiloasi,-mplini
Cânta şi pitrunicl’i – si-ńi ti strâbatâ jalea!
Tricurâ ańi di-atumţea ş-va s-treacâ mulţ nâinti...
Auşlu, maşi auşlu icoanâ ńi-sta tu minti!