Bandit par un bussard, chu no hà rimiedi

Bandit par un bussard, chu no hà rimiedi


Bandit par un bussard, chu no hà rimiedi


Bandit par un bussard, chu no hà rimiedi
da che, chu ten in man lu mio distin
inammorat plui tas, romp lu confin
e passi venzi par podele viedi.
Ma mentri un d í la viod, subit mi sfredi
come un malat, chu sei e muart visin;
foi par chiade in tal fai un inchin,
e l’anime di zà clamave il predi.
Imaginassi lu mio stat d’all’hore
se fin il si movè a compassion,
e cun vôs alte mi clamà di sore;
voos, de qual angimò io sint lu son;
voos, la qual io no sai, se m’inamore
cu lis manaccis plui, ò cul perdon.