Cânticu

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 52


Murminţâ veḑ pi-tu căl'iuri
Şi morţâ pi-tu cârări,
Tu casi avḑâ suschiru,
Pri praguri maşi uhtări;
Câ moaşili s-adirinâ
Când torcu tru uboru:
Iu sunt a loru hicati,
Iu sunt ficioril'i-a loru?...
Sunt moarţâ trâ mileti
Şi naturili lâ plâng
Ca pul'il'i pisti dârmâ,
Când mamili ma şi-frâng
Di jali a loru palmi
Ş-ţâlufrili ş-li scotu.
Nu-i casâ tra s-nu plângâ
Unu frati, veru, nipotu;
Şi noaptea, cându dormu
Şi ţeru şi-amari ş-locu,
Ascultâ-amarlu plângu
Şi suschirâ di focu
Ţe yini di diparti
Pri aripi di vimt,
Ş-uhteaḑâ corbulu suflitu
Di-unu doru amaru, niastimt!