Câtrâ munti
Munte, frate munte, şeḑ cu sânâtati:
Izvurili ńi-ţâ plângu, vimtulu ma-ńi ti bati,
Turmili ti-alasâ, cuclu nu-ńi ţâ cântâ,
Munte, frate munte, – inima ńi-u frâmtâ!
Inima ńi-u frâmtâ când mutresc la tini:
Iu ţâ sunt pâdurili di birbil’i împlini?…
Avḑâ, frate munte, braḑl’i cumu vâzescu?–
Muşuteaţa canda astâḑ ţ-u jilescu!
Muşuteaţa sâmtâ şi-alba prumuvearâ
Când pri-tu văl’iuri si-avdi cânticu di fluearâ,
Di s-dişteaptâ noaptea bacil’i la câşari
Ş-furil’i tu limeri cându luna-arsari!
Munte, frate munte, ţ-plâmseşi frânḑa toatâ
Şi maraţl’i-ńi ocl’i-n lăcrińi greali-anoatâ;
Pul’il’i-a tăi jilescu giońi ţi fugu tu xeani,
Giońi muşaţ ţi-alasâ zugrâfsiti ḑeani.
Zugrâfsiti ḑeani, făţ ca di nâvaie
Şi-ocl’i lăi ţe plângu lăcrińi di sivdae!
Lăcrińi ţe tuchescu muşuteţ di ḑâni,
Cumu sunt, frate munte, featili di-Armâni.
Munte, vrute munte, şeḑ cu sânâtati:
Inima-ńi mi doari, jalea-ńi mi strâbati
Când ńi-aducu aminti câ va s-fugu diparti...
Munte, vrute munte, bana ari ş-moarti!...