Cânticu

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 68


Bati, vimtu, bati
Lăcrińili s-ńi-usuţ
Cânticlu-ńi di jali
Arvelâ s-ńi lu-aduţ;
Mama si şi-lu avdâ,
S-lu-avdâ vruta-ńi soru,
S-mi plângâ amindoauli
Cu suschiru ş-cu doru.

Bati, vimtu, bati
Pri tu pâduri di bradu,
Câ grailu-ţ când ascultu
Pri minduiri cadu.
Ńi-aducu aminti, lailu,
Câ-s xenu tu-aestu locu
Şi-ńi curâ lăcrińi caldi
Ca chicuta di focu.

Bati, vimtu, bati,
Câ mâni poati s-moru
Şi tini va-ńi mi plânḑi
Tu locu di frati ş-soru:
Di nâşi câ-ńi mi dispartu
Arâuri, munţâ ş-mări, –
Di-aoaţi pânâ-Avdhelâ
Sunt lunḑi dipârtări.

Bati, vimtu, bati,
Câ multu ńi-easti-amaru:
Di trei ańi nu-amu avḑâtâ
Unu graiu di picuraru,
Ni cânticu di fluearâ
Ni cloputi di oi,
Câ-amări sânḑi-mplini
Sunt nolgica di noi.
..............................................

Bati, vimtu, bati,
Câ multu ńi-easti-amaru!
Bati nica astâḑ
Şi du-ńi-ti calea-ambaru!