Cirecurile a banăliei


Cirecurile a banăliei

Lumina : Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman, 5, nr. 05, mai 1907, pp. 152.


Filozoflu David Hume triţea ună oară cu căica pi tu un arâu. Filosoflu s’minduia. Di ună oară s'toarnă càtre câicci şi ľi zâse :

— Cunoşti tine Astronomia ?
— Eu nu. Nu e om hoară di la noi.
— Arău! zâse filozoflu ; chiruşi giaba un cirec din bana ta. Caiccilu s'duţea ninte şi nu băgă tu minte ţi mâţina oaspele a lui.
— Am di Geometrie ai idee? zâse filozoflu.
— Are draclu ! Ti-i aţeạ ?
— Arău zâse iara Hume. Chiruşi giaba giumitate di bana a ta. Arâulu cura cu cama mare turbare. Dalga ira mare şi putea su șiuță căica.
— Am di filozofie ţi ştii ?
— Ţiva Domnule ! lasă-me arihate.
— Arău zâse filozoflu, chiruşi giaba trei cirecuri din bana a ta.
Tu minuta a țea vine Dalga, agudi căica şi u şuţâ. Hume căzù tu arâu.
— Domnule, ştii s’anoţi? întribă căiccilu.
— Ei! ţânite ghine di strańilu a meu că aliumtrea patrule cirecuri di bana a ta va s’ducă s’andumusească cu draclu.

Traducere de S. P. S.