Cirecurile a banăliei
Filozoflu David Hume triţea ună oară cu căica pi tu un arâu. Filosoflu s’minduia. Di ună oară s'toarnă càtre câicci şi ľi zâse :
— Cunoşti tine Astronomia ?
— Eu nu. Nu e om hoară di la noi.
— Arău! zâse filozoflu ; chiruşi giaba un cirec din bana ta. Caiccilu s'duţea ninte şi nu băgă tu minte ţi mâţina oaspele a lui.
— Am di Geometrie ai idee? zâse filozoflu.
— Are draclu ! Ti-i aţeạ ?
— Arău zâse iara Hume. Chiruşi giaba giumitate di bana a ta. Arâulu cura cu cama mare turbare. Dalga ira mare şi putea su șiuță căica.
— Am di filozofie ţi ştii ?
— Ţiva Domnule ! lasă-me arihate.
— Arău zâse filozoflu, chiruşi giaba trei cirecuri din bana a ta.
Tu minuta a țea vine Dalga, agudi căica şi u şuţâ. Hume căzù tu arâu.
— Domnule, ştii s’anoţi? întribă căiccilu.
— Ei! ţânite ghine di strańilu a meu că aliumtrea patrule cirecuri di bana a ta va s’ducă s’andumusească cu draclu.
Traducere de S. P. S.