Di la vatrâ

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 170


„…Ţe noapti lae, ţe niori…
Ascapirâ diparti…
Cari mamâ plânḑi lăcrińi iarʼ
Şi sfulgulu ali moarti
Pri streaha cui câḑu diznou?
I semnu-arău furtuna:
Când ţerlu easti-aşi mintitu,
Ascumtâ cându-i luna,
Sâ ştiţ câ moari ţiniva
Di gintea armâneascâ…
O Doamne, sfulgulu pi duşmańi,
S-l’i-astingâ, s-l’i-agudeascâ”.
Aşiţi ḑâţi amârâtu
Auşlu Bucuvalâ,
Şi scoalâ cofa lui di yinu,
Dispinḑurâ apala
Şi-uhteaḑâ greu: „Lai pala mea,
Duruta mea apalâ,
Cu lăcrińi ti mutreaşti azi
Auşlu Bucuvalâ,
Când veadi câ lipidha ta
I plinâ di-aruḑinâ!
Ma cara s-va Aţelu di-nsusu,
Minuta va si-şi yinâ
S-ti poartâ vârʼ nipotu a meu,
Apala mea lişoarâ,
Tu sânḑi si-ńi ti-aspealâ maşi
Ş-di pliumbu lasʼ sâ-şi moarâ.
Ah, iu-i muşatlu timp aţelu
Când toţ mureamu ti-anami?
Iu-su ḑâlili, când vulturi maşi
Criştea tu-Arâmânami?
Iu-su ḑâlili di-tu vecl’iulu timp,
Lai ḑâli di ʼnâ oarâ?
Strigamu tu munţâ nâiriţ
Şi trimura ʼnâ hoarâ.
Aḑ moru Armâńil’i pi tu munţ,
Ca pul’il’i pi furtunâ,
Ş-nu veḑ doi tiniri la unu locu,
Trei oaspiţ nu si-adunâ
Di ńilâ s-plângâ, s-plângâ maşi
Di ńilâ ş-di câńinâ,
Câ s-ducu ficioril’i-aţel’i ma buńi,
A gintâl’ei luńinâ!…
Amu ş-eu ficiori! Harami-a loru,
Harami, zău, s-lâ hibâ:
Muntresc cumu fraţl’i-lâ ma cadu
Şi-arâdu, nu voru si ştibâ!
Ni plângulu greu a mamiloru,
Ni zghiclu di niveasti,
Ni jalea-a ńiţloru – oarfâńi pul’i –
Trâ nâşi ţiva nu easti!…”

Aşiţi greaşti ş-plosca-nsusu
Auşlu scoalâ iara,
Şi-ngâlbini tu faţâ nâsu
Ca marandulu, ca ţeara.
Ma suflâ Bucuvalâ greu
Şi jarlu totu minteaşti,
Tru munţâ vimtulu plânḑi-amaru,
Pi giońil’i duşi jileaşti…
S-dişteaptâ-atumţea di-tru somn
Ficiorlu-aţelu ma mari,
Unu tiniru di treiḑăţi di ańi,
Muşatu – ciudie mari!
Dişcl’idi geamea. Oara ţea
Bumbuniḑa nafoarâ.
– „Asculţâ, Goga? Semnu-arău:
Vârʼ gioni va s-nâ moarâ
Diznou duşmańil’i, câ nu hiţ
Ca-Armâńil’i di ʼnâ oarâ;
Nu vedu unu omu, unu omu nu vedu
Tu-ntreaga noastrâ hoarâ
Ţe s-poatâ sânḑili si-şi l’ea –
Şi sânḑili zghileaşte.
Asculţâ, Goga?… Loclu lutu
Di jali ancâneaşti,
Câ s-sâtură di sânḑi ş-nâsu,
Di sânḑi armânescu.
Îńi pari-arău câ v-amu ficiori,
Câ tiniru aḑ nu escu!
Muntreşti cumu ascapirâ,
Hândosu cum-bumbuneaḑâ?
Sunt morţâl’i… di-tu murminţâ esu…
Nu-arâde… lâcrâmeaḑâ!
Aşi… lipseaşti s-plânḑeţ toţ
Giunamea-nâ ţe moari.
Muntrea şi-apala estâ maşi:
Luţeaşti, canada-i soari,
Cu tuti câ si-aruḑină,
Di multu câ n-u portu.
Mi doari inima tru chept
Câ escu yiu, nu mortu.
Di-tu coapsi-ńi cara s-hii işitu,
L’ea-ţ sânḑili cu nâsâ;
Di-unu anu şi ḑuuâ ş-noapti eu
ʼNâ ńil’i di-ori ţ-amu ḑâsâ!”
Şi Bucuvalâ plânḑi-amaru,
Cinuşa pluscuteaşti,
Furtunâ greauâ tu-a lui chept
Aurlâ şi zghileaşti.
Şi plosca scoalâ-nsusu, ma-nsusu,
Câciula totu ma-ndeasâ,
Muntreaşti la cândilâ-apoi
Ningâ icoanâ-apreasâ.
Armâni-auşlu minduitu,
Ca cheatra pri murmintu;
La geamuri bati ploaea maşi
Şi plânḑi jilosu vimtu,
Când Goga, hil’ilu mult durutu,
Si scoalâ di ʼnâ cali,
Şi-aştearḑi frâmtea di sudori
Şi lacrima di jali.
Si-apleacâ-agalea, pala l’ea,
Dispinḑurâ-a lui armi,
Şi tatâ, mamâ şi-başi nâsu –
Niveasta-l’i vrutâ doarmi
Şi nu l’i-asparḑi somnulu greu,
Ma suschirâ ʼnâ oarâ…
Ţe jali, ţi-amâreaţâ, doru
Strâbatu a lui ińioarâ?
Nu potu si ştiu. Ma s-duţi nâsu
Cu armili tru mânâ.
– „S-bâneḑ, lai Goga, vrute hil’iu,
S-bâneaḑâ gintea-armânâ!”
Uhteaḑâ Bucuvalâ greu,
Pri-tu geam muntreaşti-afoarâ…
Şi-ascapirâ tu munţâ-nsusu,
Furtunâ easti-n hoarâ!