Juniľa lupului
Juniľa lupului
Papahagi, Pericle. Românii din Meglenia (texte și glosar). Tipo-litografia Societatei „Tiparul”, Bucureşti, 1900, p. 18
- Un lup vru si spună ună oară, că el îi mai juni di toati vitili, ți sa pri lumi.
- Di țea el cățǫ să si fălească la toți, că cu lui dinți poati, nu saldi s-li spară vitili, ama poati s-li dispărească și s-li mînancă.
- Lisița, ca uzǫ, că lupu si făleaști di juniľa lui, la priștitǫ an drum și-ľ zisi: „vită fǫră criel! și io știu că eși mult juni, ama junili nu si făleaști niți ună oară.”
- „Să nu ți facă, că di tini mai juni nu ari; io pot să-ți spun ună ghiaà mult mai juni di tini.”
- Di țea chinisiră să-u află ghiața mai juni di lupu. Pri drum lișița îľi zisi lupului: «Ghiață mai juni di tini îi uomu».
- Cum amnau, bătură pri un ficior. Lupul îľi ziți lisițăľăi: „Țista-i mai junili di mini?” — Țista nu-i fat ancă uom”, îľi ziți lisița.
- Ca amnară mai diparti, flară un moș și lupu zisi ară: „Țista-i mai junili di mini?” — Țista fost-au vrină oară uom, ama cmo-i pri tricut”.
- Un eac mai diparti flară un om taman în vîrstă cu tufec și cu piștol an brǫn și cu sabliă. Tunțea lisița îľi ziți lupului:
- „Țista-i țela ți lă ubideam.” Ară lupu, ca să si spună, că-i juni, si turi pri uom, ca s-la dispărască.
- Ama uomu di ună oară la priștitǫ, cu piștolu și sabliă și la lasǫ mort an loc. Șa lupu ași la flo maistoru.
- Șa și uomu nu trubueaști să si fudulisească, că pațaști și iel ca lupu.
(Lunziń)
N. Marcu