La benedescion de mi pere
La benedescion de mi pere.
Jenudlà pra liet del pere stajovi bradlan,
Y ël zitran sul cë m’ al metù la man:
"Che chël bel Die te benedësce, o mi fi, mi fi!"
Chësta paroles, dut da dëibl, ma tan de cuer m’ al dì.
Po iel mort, y no grosc no roba n’ al lascià;
Ma cialëde, purempò si erp ie son stà;
Percie na gran fertuna, la miëur arpejon
Ie stata per me si santa benedescion.
Y pra duta mi fadies y mi lëur
Per me vadanië l viver cun unëur
Me cunforta mò for n tel pensier: de sentì
Sun mi cë la man del pere che m’ à benedì.
Do nlëuta tan de tëmp che l ie bele passà,
Y tei pitli “Pere, pere” suvënz m’ à cherdà;
Ma for canche me lecorde de n chël di,
Me sënti nce ie de n bon pere l pitl fi.