Legenda laclui «laiu»


Legenda laclui «laiu»

Lumina : Revistă Populară a Românilor din Imperiul Otoman, 5, nr. 05, mai 1907, pp. 139.


Ningă Grabova Aromânească se află biserica Sinapremte a cui Aromâńiľi îľi zâc «S-ta Vineri», că ună oară aistă bisearică earà a lor. Ningă nâsă se află un lac (baltă mare), a cui Armâńiľi îľi zâc laclu «Laiu», si musulmańiľi îľi zâc tot asi ’n traducţie: «Lac-izi».

Numa a laclui yine di la aistă legendă :

«Să spune, căndu niscânţâ Fărşeroţi din Muzacheia se aflau «cu oile pi marzinea a laclui, inşi un birbec laiu din lac şi mârli oile. Căndu s'turnară din nou tu Muzăchie, afitară ńieľi lăi; iar cându picurarǐľi s’dusiră primăveara cu oile Grabova, cându păşteau oile pi marginea a laclui, inşi iară birbeclu aţel laiu şi cľimă tuţi ńieľi lăi tu lac şi chirură tuţi. La apa aiştui lac, azi lucrează şeri (ferestrae)».

Aistă legendă nă spune că şi tu munţâľi di Grabova s'duţeau ma ninte Fărşiroţili cu cupiile di oi. Lucrul easte adevărat, că putui s'aflu în călătoria a mea, că pi munţâľi di Grabova s'ved ningă seamne şi urme pi iu erau una oarâ călivele fărşiroteşti.