Lemnul a crùțil'eǐ
Erà un fur carǐ vîtîma noauă-ḑățǐ și noauă di oamińǐ. După țe feațe ahînte lăèțǐ, l'i se-aurî di bana, țe-l' aduțeà și z-duse la un călugăr, si-șǐ aspună picàtile țe aveà faptă și s-l'a nvițătŭrǐ (nvețurǐ) di la nîs, țe lipseaște s-facă, tra să'l si l'artă picàtile.
Călùgărlu cîndu-l viḑu cum earà armătusìt și lirusìt s-as-părè di nîs. Ma după țe-l ascultă, îl' ḑîse :
— L'a tučińl i aești și du-te di-l bagă tu loc; fă bunătèți la tută lumea și cîndu vaǐ veḑǐ că el' vaǐ scoată vlăstar, atumțea picàtile a tale va s-hibă l'irtate.
Furlu lo tučinl i și z-duse t-un loc ningă nă cale prit carǐ trițea lume multă. El s-feațe ningă cale nă călivă și divarliga plînta av́ińe. Ningă călivă el îngrupă ș-tučińl'i. Tută lumea țe trițeà pre-acloțe și-l' căftà auă, el lă dădeà. Ună ḑuă, el stăteà la ușa di călivă și mutreà tufek'a luǐ. Tu oara țea veade, că v́ine di diparte un om căvală pri cal ; cît ağumse la av́ińe, discàlică dipri cal, intră tu av́ińe și ah'ursì s-adună auă, fără ca să ntreabă vîrnu. Furlu l-veadi di la călivă și-l' strigă, tră țe nu ntreabă ; am el ș-mutreà gustul. Furlu atumțea nu ma putù tra s-aravdă. Lo tufek'a tu mînă și ḑîse :
— Vătămăǐ noauăḑațǐ și noaŭă și ninga un si s-facă nă sută!
Trapse priste nîs și-l culcă mpade.
Tu oara țea ș-turna caplu cîtra nu aveà tučińl i și armase mărmărisìt di harauă, cîndu-l vîḑù, că scoàsiră vlăstàrǐ și acșițe l'si l'irtară picàtile.
Sibepea carǐ feațe si-l' si l'artă picàtile fu, că omlu ațèl țe l vătămă el, z-duțeà cu mintea tra z-vàtămă cu multu cama mulțî oamińǐ di cîțǐ aveà vătămată nîs. Acșì, că vătămînda luǐ-lu, ascîpă bana multòr oamińǐ, di tr-ațeà Dumniḑău îl' irtă picàtile
(Revista Pindul No. 7; Iotta Naum.)