Munte vrutu
Ia nu ti plânḑi, munte vrutu,
Ş-nu-ńi ti jilea ahântu
Câ muşiteţli-a tali io
La-Armâńi nu voi s-li cântu.
Ia nu ti plânḑi la niori,
La lunâ şi la steali
Câ peana mea nu voi si-u mol’iu
Tu lăcrińili a meali
Si-ţ cântu izvuri ş-fântâńi,
Şi plaiuri cu lilici,
Şi piştirei cu vulturi mări,
Şi codri lăi cu prici.
Ia nu ti plânḑi ş-nu jilea,
Câ multu-arău îńi pari
Câ nu-amu pri cari si-ţ pitrecu
ʼNâ carti lungâ ş-mari.
Si-u dau la vimtu? Fricâ ńi-i,
Câ vimtulu poati-u cheardi.
S-u dau la nouri ńi-easti câ
Vârʼ sfulgu toatâ ńi-u-ardi.
Si-aşteptu mailu si-u pitrecu
Cu-alândurili fugari?
Ńi-u fricâ s-nu lâ cadâ-a loru
Pri-ntunicata-amari.
Cu vârʼ purumbu si-u pitrecu?
Purunghil’i nu voru s-yinâ,
Câ ţara-a noastrâ – ghini ştii –
Di vulturi easti-mplinâ;
Şi vulturil’i duşmańi lâ sunt
A pul’iloru fârʼ puteari: –
Cari cadi, veḑ, tu ungl’ea-a loru
Di moarti lae cheari.
Pri vârʼ luţeafiru si-u pitrecu?
Luţeafirlu-i diparti:
Elu treamburâ pri-albastrulu ţeru
Iu nu-ari banâ ş-moarti.
Cu luna albâ iarʼ nu potu,
Câ luna thronlu ş-bagâ
Pri-analti chipiti di munţ
Iu vimtulu maşi alagâ.
Trâ-aţea nu plânḑi, munte vrutu,
Ş-nu-ńi ti jilea ahântu
Câ-armăţli-a tali io nu voi,
Cu peana tra s-li cântu!