Plângulu aromânlui


Plângulu aromânlui

Tulliu, Nuşi. Poezii. Ed. Predania, Bucureşti, 2012, p. 28


„Μᾶς ἧλθε ἄνοιξις πικρἠ,
Βλαχουλα μου καῦμένη.”[1]

Oi-lele şi oi-bobo,
Plângu ocl’il’i di caimo,
Plânḑi ş-inima-ńi di doru,
Ca birbil’ilu tru nioru;
Câ-anlu-aestu multu-arău
Nâ lo vetea Dumniḑău,
Nâ lo turmili di oi –
O, ca vai, ca vai di noi!
Câtr-iu s-ńearḑimu noi nu ştimu,
Nu putemu di-aoa s-litimu,
Câ himu corghi ş-dispul’eaţ –
Oi-lele, Rumâńi mâraţ!…
Ńelu tu-arniu nu-azghearâ dotu –
Jilosu plânḑi-arniulu totu!
Plâng şi lail’i Fârşiroţ
Cu Rumâńil’i-alanţâ toţ,
Câ nu-au oi tra s-bagâ stâńi –
Zghilesc munţâl’i ş-lail’i câńi,
Câ nu-avd cloputi ş-flueri,
Ţi maşi suschiru di mul’eri
Ţe nu-au pâni trâ ficiori
Niţi câtu pul’il’i câlâtori…
Picuraril’i plâng di doru –
Oi-bobo pri dorlu-a loru!
Plâng ca oili fârʼ di ńel’i –
Ţe si-adarâ şcreţ di el’i?
Nu-au niţi noatińi, ni birbeţ,
Ti l’ea ńila pri-iudo treţ
Cându veḑ câ câmpulu totu
Dispul’eatu armasi dotu
Di cupiili ţe-lu umplea
Când di-tu munţâ dipunea.
– Câti-aleapsimu li hârzimu,
Oh, gileplu tra s-plâtimu,
Ş-maşi cârliḑili nâ-avemu –
Oi-lele, câtr-iu s-ńirḑemu?
Va s-işimu cu furil’i toţ,
S-nâ fâţemu cu cuclu soţ,
Şi ca şcretlu-aţelu di cucu
Ţe pri dârmili di nucu
Ş-plânḑi dorlu-nvirinatu –
Va s-plânḑemu di tru hicatu
Laili turmi ţe chirimu –
Oi-bobo, pânâ s-murimu!...


  1. „Nâ vińi prumuvearâ-amarâ, / Laea-ńi Armânâ ńicuzanâ.”