Searâ
- Searâ!
Muşatu tu munti-asunâ unu cânticu di fluearâ.
Cupiili trecu în ḑari şi ḑeana ma şi-u-alinâ;
Di-tu chińil’i lăi şi-analţâ arsari luna-mplinâ.
Diparti, la turuşti, si-alumtâ picuraril’i,
Când laptili şi-lu frângu cântândalui câşaril’i.
Doi celniţ trecu câvalâ pri cal’i ţe canda-azboarâ;
A ńia maşi îńi plânḑi mârata di ińioarâ
Când avdu pitpalaclu cumu cântă pri tu grâni,
Ş-la şoputlu di-tu vali muşatili Armâni
Ţe plâng câ oili toati tu Agrafe lâ loarâ…
Ah! ţe muşatâ-i seara, ma câtu îńi pari-amarâ
Nigrita-a l’ei dulţeami di lunâ hrisusitâ!
Ascultu pitrunicl’ea cu inima jilitâ
Şi moartâ-ńi pari canda luţita primâvearâ. –
Iu easti Armânamea?... Ţe plânḑi, o flueară?