Jaroni i rusignui dal miò boschet

Jaroni i rusignui dal miò boschet  (1828) 
by Ermes di Colloredo
Poesie scelte edite ed inedite in dialetto friulano


INVITO al Nob. Sig. Co. Girolamo N. N. d'andar a Guriz col Sig. N. N.

CANZONE

JARONI i rusignui dal miò boschet
A i han biel petàt man al sivilot,
E van provand un biel madrigalet,
Al to arif di recità al prin bot.
Mene Ferant, che lest al è il fiaschet
Par sborfà chel so nas a bec frisot,
Ogni uciel si sfadìe di prest là in mude
Par formà un biel concert e' to vignude.

Un' oparete cu farà fracass
Ti prèparin de selve i miei cantors,
La zore e la curnil faran il bass,
La giaje e la badascule i tenors;
La quintr-alt la pojane e lu cagnass,
E ju soprans i tarabus sonors:
L'ultin sarà lu cuc cul chiant divin,
Che fra i altris pàr just Margaritin.

Sarà une orchestre di grang virtüos,
e lu grì sunarà lu chitarin,
La crazzule il liron, e il crot malòs
La viole di giambe e lu violin;
La spinete lu farc, seben mendòs,
Che a no 'l viod senze ochiai nang da vicin;
E po une trombe cu passarà dut
Sunarà di Apulejo il nemalut.

Camerade, ven vie, ti fàs l'invit,
Ma però, tu m'intinz? cu la Parone;
Che senze je dut saress dissavìt,
E lu vidiel mi pararess carbone;
Tu vedaràs lu miò Guriz florìt,
D'ogni color cu i plàs a la persone;
Ti spieti senze fal cun cuur costant,
Ma mene anchie cun te lu bai Ferant.